Skip to content

Scurt si cuprinzător – viziune de câştigator : Lavinia Bonciu

November 27, 2009

Un scriitor spunea odata ca arta a inceput atunci cand un primitiv, om al pietrei, urmarind sa vaneze o caprioara pentru a se hrani si, deci, a supravietui, s-a oprit in momentul de dinainte de atac, si a scrijelit pe o piatra  imaginea speriata a caprioarei-FRICA.

Aceasta schimbare vreau sa o vad in lume. Aceasta schimbare vreau sa fiu.

Vreau sa ma opresc un moment din vartejul vietii si doar sa respir. Vreau sa privesc, sa simt, sa zambesc, sa iubesc, pur, sincer. Vreau sa ma pot rupe de indiferenta. Am facut-o de cateva ori. Stiu ca pot. Cu totii putem. Insa, in egala masura, toti fugim de suferinta. O traim pe a noastra pentru ca nu avem incotro dar fugim de suferintele altora. E greu sa vrei sa porti pe umeri poverile altora. Ne e frica sa ajutam pentru ca ne sperie ideea ca, in umanitatea noastra, ne putem simti solidari cu suferinta celui pe care il ajutam. Suntem egoisti. Intoarcem fata de la noroiul prin care calcam, in care ne aflam. Adevarul poate fi ignorat. Oamenii pot fi mintiti. Oamenii se pot minti atat de usor pe ei insisi.

Eu vreau sa fiu sincera cu mine. Vreau sa vad, sa stiu, vreau sa ajut, sa sufar cu cel ce sufera. Vreau ca toti sa fim sinceri cu noi.

Odata, la scoala, o profesoara ne-a vorbit despre parabola borcanului umplut cu pietre. Fascinant cum adevarurile mari se pot exprima in cuvinte simple. Viata noastra, borcanul, nu poate fi umplut complet cu pietre mari – evenimente imporante, si chiar daca incerci sa-l umpli cu pietricele ceva mai mici, tot raman goluri. Singurul lucru care poate umple etans borcanul este nisipul. Lucrurile marunte.

Iata cum, sa arunci o hartie la cosul de gunoi, sa oferi o haina cuiva care are nevoie de ea, sa te implici intr-o actiune de voluntariat pentru oameni care au nevoie de ajutorul tau, sa primesti un multumesc de la un om ostenit de suferinta si viata te poate face sa vezi un rasarit de soare mai curat a doua zi.

Vreau sa ne oprim in fata filmului care se deruleaza in fata ochilor nostri si care poarta numele de viata, sa privim, si sa nu ne vedem doar nevoile nostre. Vreau sa meditam o secunda, sa iesim din noi, daca e nevoie, si sa privim din alta persectiva. Sa luam in mana constiinta noastra si sa incepem sa creem in ea imaginea de dincolo de noi insine. Sa reincepem sa ne simtim parti ale aceluiasi intreg. Sa imortalizam acest sentiment in mentalitatea noastra, sa sadim florile, sa le udam, sa le privim cum cresc iar frumusetea lor sa ne faca fericiti. Iata ce sens putem da vietii, iata ce deznodamant putem da filmului in care suntem personaje pricipale!

Vreau sa ma opresc un moment, sa respir, sa privesc, sa iubesc si sa nu gandesc, doar sa simt. Stiu ca din acel moment nu voi mai fi doar eu ci vom fi noi.

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: