Skip to content

Pe “aripile” literare ale Puterii Exemplului… ~ Despre motivaţia Tinei Turiceanu

November 27, 2009

Nu de multe ori ne-am confruntat cu toţii cu idei preconcepute şi cu subminării ale propriului nostru intelect şi a propriei noastre sforţări pentru a ne pune amprenta şi pentru a mişca nemişcatul din loc. Motivul? Frica celui din faţa noastră de faptul că noi avem un punct de vedere şi nu că arătăm că ne pasă de ce se întâmpla în jurul nostru.

Zilele trecute, petrecând o seara plină de conţinut pe băncile facultăţii, am avut ocazia să dau de o persoană care, nu numai că habar nu avea ce înseamnă politică de cooperare pentru dezvoltare, dar pleca de la premiza că orice s-ar întâmpla românul e sărac, “n-are bani să se vaccineze împotriva gripei AH1N1”, dar se aruncă în sprijinirea unui statut de “donator internaţional”.

Permiteţi-mi să contra-argumentez: România nu este ţară donatoare (prin Asistenţă pentru Dezvoltare înţelegem o parte din VNB pe care statul român îl acordă celor 3 ţări prioritare aflate în curs de dezvoltare : Republica Moldova, Georgia şi Serbia) din 2007 când a intrat în Uniunea Europeana, ci încă din anii ‘ 70, anii predominat comunişti. Rezultă astfel că România îşi cunoştea priorităţile, interesele şi puterea încă din trecut, şi că acum se ghidează după norme şi etici europene care afirmă: nu există securitate fără cooperare, drepturile omului sau democraţie într-un stat de drept.

Dacă am încerca să-i arătăm românului că prin contribuţia României la această politică el va beneficia de siguranţă şi că va combate traficul de droguri, de finţe umane şi de terorism [1]etc, poate reacţia va fi alta. Dar, românul este arogant şi uneori prea egoist pentru a vedea suferinţa din faţa lui…..

Trebuie să realizăm că această “combatere a sărăciei, din ţările în curs de dezvoltare” nu este derizorie şi că se bazează pe raţionamentul Uniunii Europene de a combate prin prevenire. Sărăcia contribuie la menţinerea conflictului şi la continuarea unui teatru de război inutil. Uniunea Europeană a învăţat că trebuie să prevină pentru a combate. Nu mai ne confruntăm cu o viziune realistă în care domina anarhia şi statele se luptau pentru supremaţia intenaţională. Uniunea Europeană şi-a restructurat punctul de vedere şi a observat că în cazul situaţiei politice actuale, politica de cooperarea pentru dezvoltare internaţională este utilă şi eficientă.

Ce înseamnă să fii “donator”? Înseamnă să-ţi iei un angajament, să tratezi o problemă din punct de vedere politic şi umanitar.

Ce înţeleg românii? Că românul s-a născut sărac şi că ar trebui să se ghideze după nivelul scăzut al traiului lor. Dar noi nu vorbim de sărăcia “comună”, noi vorbim de cea “internaţională”, care nu dăunează numai individului, ci tuturor…. .

Participând la jurizarea eseurilor pentru concursul proiectului “Fii cetăţean global! Ia atitudine împotriva sărăciei exteme!”, am dat peste  unul dintre cele mai interesante şi bine gândite exemple pentru mentalităţiile înguste, imature şi frustrate. În continuare voi pune în valoare gândurile celui care ştie că deţine cea mai puternică armă împotriva aroganţei şi ignoranţei: dorinţa de cunoaştere şi interesul nu numai pentru beneficiul personal ci şi pentru a celui de lângă tine. Poate este momentul de a privi în ograda noastră şi să luăm din ea Puterea Exemplului….

Tina Turiceanu, una dintre câştigătoarele noastre ne scria:

Motto : “O parte din parfum se imprimă pe mâna celui care oferă trandafirii”  (Anonim)

Despre sărăcie s-a scris, s-a vorbit, se scrie, se vorbeşte, se va scrie şi se va vorbi la nesfârşit … Ghandi, deasemenea, este cel care ne-a imprimat în conştiinţe un mod de a trăi. Odată cu schimbarea pe care ne îndeamnă s-o întruchipăm, ne alungă din inerţie, punând în mişcare acel mecanism al umanităţii, care-şi încetează uneori de timpuriu activitatea, sub amprenta nefastului cotidian, în această lume, care, suferă de cancerul crud … al indiferenţei.

De ce există sărăcie? Iată o întrebare la care nimeni n-a reuşit să răspundă cu adevărat vreodată … şi poate că nici nu e posibil un răspuns rezonabil … Ca orice rău din această lume, sărăcia s-a născut, se pare, ca o consecinţă (a unui bine), a bogăţiei … Dacă n-ar exista suferinţă, n-am şti ce e compasiunea … dar … spune-le asta celor ce suferă … Căci doar ei sunt cei care simt cu adevărat lipsa … bunăstării. În turnul de fildeş al îndestulării sărăcia reprezintă o imagine, care, netrăită, se pierde în multitudinea celor ce ne invadează spaţiul. Devine astfel o anonimă, o anonimă pentru unii, acei unii care sunt, din nefericire, cei mai importanţi pioni în producerea schimbării. Propria experienţă mă face să afirm că săracii sunt de multe ori mai generoşi decât bogaţii … şi când spun asta îmi amintesc un episod dintr-o existenţă trăită pe drumurile patriei … ”Într-o gară din capitală o bătrânică din provincie este jefuită de puţinul pe care-l deţine, puţin destinat achiziţionării biletului care s-o ducă acasă. Cuprinsă de disperare aceasta realizează că, unica cale ce-i rămâne de urmat pentru a se întoarce acasă, este să cerşească de la ceilalţi … suma de bani de care are nevoie. Umilă, ruşinată, forţată de împrejurări, cere, explicându-le oamenilor cauza gestului extrem pe care-l săvârşeşte. Cu demnitate şi înţelepciune suportă însă batjocora celor care o tratează ca pe un cerşetor, prea grăbiţi pentru a-i asculta cauza, prea indiferenţi pentru a o ajuta. În clipa în care, deznădăjduită, este pregătită să renunţe, un om al străzii o întreabă de câţi bani are nevoie şi fără să ezite îi oferă respectiva sumă. Uimită, bătrâna cere explicaţia gestului … şi iată ce răspuns primeşte : “ Eu, eu ştiu să fac diferenţa între cei care trăiesc sau nu din cerşit , eu ştiu ce înseamnă sărăcia … ştiu ce înseamnă nevoia, ştiu la ce te împinge lipsa. Ei, uită-te la ei, ei nu ştiu nimic din ceea ce ştim noi, n-au cerut niciodată pentru a trăi. Eu am recunoscut adevărul spuselor unui om care cere ajutor, pentru ei însă … n-a însemnat nimic. „ Recunoscătoare, bătrâna îl aminteşte şi acum în rugăciuni, pe binefăcătorul ei. ”

Aşadar sărăcia îmbracă în realitate două forme : cea materială şi cea spirituală. Cea dintâi se naşte desigur, din pântecele celei de-a doua … Simţi oare în fiecare clipă cât de acută e sărăcia când eşti înconjurat de căldură, te simţi sătul şi nu cunoşti decât aceste senzaţii? Câţi dintre noi au insomnii după ce văd tragicile documenatare din Somalia? Câţi dintre noi devin mai darnici? Prea puţini! Căci restul suferă şi ei de sărăcie, însă sărăcia lor e cu mult mai acută şi îndrăznesc să spun mai dăunătoare decât orice … cu greu poţi să-ţi resetezi spiritul, cu greu poate cineva să ţi-l îmbogăţească!

Îngrijorătoare nu e însă prezenţa ci proporţia sărăciei … Lipsa unui lucru nu te aduce la disperare ci dimpotrivă îţi pune în mişcare dorinţa de mai bine. Sunt tragice cazurile în care ai tot ceea ce-ţi doreşti, pierzându-ţi astfel aspiraţiile şi micile bucurii ale victoriei personale. Însă societatea de astăzi ne înfăţişează o realitate mult mai crudă, cea a intensităţii sărăciei, care pătrunde aidoma unui flagel în casele tuturor … E acea sărăcie extremă care ne împinge la gesturi disperate, care ne descoperă latura instinctuală şi ne transformă uneori în animale de pradă. Sărăcia ne vlăguieşte sufletele luând pentru ea toată bunătatea pe care o deţinem … ne aduce în acea stare mizeră în care nu ne mai recunoaştem nici menirea, nici firea. Odată cu criza economică, care se răspândeşte mai repede decât orice ciclon, proprţiile sărăciei au devenit aproape de necontrolat … firmiturile pe care le aruncau odinioară cei mai binecuvântaţi de soartă sunt păstrate acum pentru propriul folos … Şi pe săraci … toată lumea îi uită, pentru că acum, mai mult decât oricând, e viu sentimentul inevitabilului … relativismul lumii acesteia. Ciudat este că nici măcar conştientizarea unor fapte palpabile nu ne face să devenim mai buni … nici atunci când ne aflăm pe marginea prăpastiei nu alegem corect schimbarea pe care vrem s-o vedem în lume. Trăim din nou înlănţuiţi în temniţele pe care noi înşine ni le-am creat … aşteptând shimbarea din partea celorlalţi.

Asta ne face să uităm că, cadrul social al realităţii cotidiene este, în cotextul actual, tot atât de anemic precum ne este simţirea … simţirea a tot ceea ce ne înconjoară …

Într-o lume în care suntem ghidaţi de această goană spre nicăieri ne este aproape imposibil să stabilim cu noi înşine, o ierarhie a propriilor trăiri … Şi poate că, în condiţii normale, însăşi natura noastră umană ar declanşa acel mecanism care să ne determine să simţim în spiritul bunei credinţe, însă ştim cu toţii … normalitatea şi-a pierdut în zilele noastre forma … sensul … Mă întreb adesea de ce ne este mai uşor să fim răi … să fim egoişti? De ce ne-am îmbolnăvit de indiferenţă şi pe ce drum al existenţei noastre ne-am pierdut încrederea? Acea încredere care ne face sensibili la nevoile celorlalţi, care ne împiedică să ne robotizăm, să devenim mecanici, teleghidaţi doar pentru a ne îngriji de popriile interese. Care este preţul unui zâmbet? Cât mai costă urmele vagi de bunătate? Implicarea mai rezolvă oare nevoia noastră de a avea certitudinea unei schimbări, pe care atât de mult ne dorim să o vedem în lumea asta, care ne copleşeşte prin grandoarea şi în acelaşi timp prin tendinţa de minimalizare pe care o manifestă? La ce ne foloseşte oare extinderea pe plan teritorial dacă preţul plătit este reducerea laturii sociale? Nu socialul este acela care ne asigură latura umană, care menţine pulsul fiinţării noastre ca indivizi? Schimbările în mod cert sunt greu de săvârşit, îndeosebi în lipsa speranţei că voinţa poate muta munţii, dar,  ne-a deschis calea Don Quijote … E o certitudine că la rău ţi va răspunde cu rău, însă acest rău poate înceta în clipa în care este substituit de bine … Există o teorie care demonstrează efectul pe care l-ar avea multimplicarea binelui chiar şi într-o societate bolnavă … asemenea celei în care trăim. Pentru o clipă e necesar să alungaţi indiferenţa din traiectoria existenţei dumneavoastră. Acest fapt va atrage după sine constatarea unor fapte care trec de cele mai multe ori neobservate … însă poartă o atât de adâncă însemnătate. Veţi observa fără îndoială nevoile celor din jurul dumneavoastră. Din multitudinea de cazuri alegeţi trei pe care le consideraţi cele mai importante. Ajutaţi efectiv trei persoane care au întradevăr nevoie, asta nu fără a le adresa la rândul dumneavoastră o rugaminte … aceea de a ajuta ei înşişi drept mulţumire alte trei persoane. În acest mod binele se va răspândi în multiplu de trei, transformând lumea în care trăiţi într-una mai bună … Nu e o certitudine … dar  PIC CU PIC SE FACE MAREA.

Orice efort îşi jutifică scopul atât timp cât contribuie la îmbunătăţirea propriei noastre lumi, la conturarea şi suţinerea moralităţii, a binelui efectiv de care să beneficieze întreaga societate. Cu toţii putem fi o parte a stopării unui fenomen cu o atât de mare importanţă … sărăcia. Nu ezita să Fii tu schimbarea  pe  care  vrei  să  o vezi în  lume . Nu te costă nimic … să oferi! Nu-ţi ofer garanţia că o să-ţi zâmbească întreaga omenire … însă cel puţin trei persoane îşi vor aminti cu drag de tine … şi desigur o parte din parfumul darului … se va imprima pe mâna ta … a celui care dăruieşte …

P.S. : Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial.

Întrebarea a fost: “Vă rugăm să ne spuneţi opinia dumneavoastră în legătură cu lipsa de alimente din restul lumii.”

Sondajul a fost un eşec total:

– În Africa nu ştiau ce înseamnă “alimente”;

– În Europa de Vest nu ştiau ce înseamnă “lipsă”;

– În Europa de Est nu ştiau ce înseamnă “opinie”;

– În America de Sud nu ştiau ce înseamnă “vă rugăm”;

– În S.U.A. nu ştiau ce înseamnă “restul lumii”.

Am învăţat astfel o lecţie. Înainte să judeci: informează-te pentru că înainte de toate vei deţine tu însuţi o armă: cea a superiorităţii intelectuale în faţa celui care te judecă.

Iulia-Georgeta Petrache


[1] De exemplu Danemarca prezintă în cadrul politicii ei pentru asistenţă pentru dezvoltare şi capitolul: lupta împotriva noului terorism. http://www.um.dk/en/menu/DevelopmentPolicy/DanishDevelopmentPolicy/FightagainsttheNewTerrorism/

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: